GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ

9 – Sprijinul națiunii gazdă (HNS)
în contextul realizării apărării colective a NATO (masă rotundă)

---

          Ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate și urmare a deciziilor adoptate la summit-urile de la Madrid și Vilnius, NATO a început un amplu proces de adaptare a posturii sale de descurajare și apărare.

          În contextul angajamentelor de securitate la care România este parte, Sprijinul Națiunii Gazdă (Host Nation Support - HNS) reprezintă o componentă esențială pentru asigurarea securității naționale și, implicit, pentru realizarea unei apărări colective, credibile și eficiente la nivelul Alianței. Totodată, HNS reprezintă un element cheie în executabilitatea Planurilor de Descurajare și Apărare ale Zonei Euro-Atlantice (Deterrence and Defence of the Euro-Atlantic Area Family of Plans – DDA FoP).

          Națiunea Gazdă (HN) reprezintă o națiune care primește forțele și / sau echipamentele sau materialele forțelor și organizațiilor aliate sau partenere care sunt staționate, intră / ies, operează sau se află în tranzit pe teritoriul său național. În cadrul NATO, HNS reprezintă un cadru organizat de asigurare logistică multinațională a forțelor, al cărui scop este acela de a maximiza succesul operațiilor, în același timp cu minimizarea eforturilor și costurilor de asigurare a sprijinului logistic. HNS este un proces colaborativ și nu poate reprezenta doar un efort militar, fiind nevoie de o abordare holistică, ,,pan-guvernamentală” (whole of government) la nivelul întregii societăți în ceea ce privește acordarea resurselor pentru Sprijinul Națiunii Gazdă.

Subiecte de discuție

 

• procesul de planificare a sprijinului națiunii gazdă;
• utilizarea unei abordări pan-guvernamentale și implicarea sectorului public în asigurarea resurselor HNS;
• cooperare cu NATO Support and Procurement Agency – NSPA;
• ținte de capabilități pentru HNS: infrastructură, aprovizionarea cu bunuri și servicii specifice, sprijin medical, cyberspace;
• statutul României din perspectiva cerințelor HNS, prin raportare la planurile de apărare ale NATO;
• situații care pot duce la adaptarea legislației pentru asigurarea HNS în orice context;
• folosirea Common Founding ca mecanism suplimentar, alături de soluțiile identificate la nivel național și multinațional;
• dezvoltarea capabilităților cyber la nivel național, atât în domeniul militar, cât și în cel civil, în special în cazul elementelor de infrastructură critică de care sunt dependente acțiunile NATO;
• aspecte privind asigurarea și dezvoltarea mobilității militare (cooperarea NATO-UE, asigurarea trecerii granițelor, asigurarea coridoarelor de transport).