2.png2.png GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ


ISTORICUL PREMIILOR REVISTEI GÂNDIREA MILITARĂ‚ ROMÂNEASCĂ‚


          Ideea organizării „Premiilor revistei Gândirea Militară Românească” a apărut în urmă cu 21 de ani, la inițiativa unuia dintre redactorii de la acea vreme, ulterior redactorul-șef al publicației – colonelul dr. Costinel Petrache. Un proiect de anvergură, un proiect ambițios, care a suscitat interesul autorilor în a participa cu propriile creații la această competiție intelectuală. Din anul 1999 și până în prezent, Statul Major al Apărării acordă aceste premii celor mai valoroase cărți, producții conceptuale din domeniul teoriei și științei militare editate în anul precedent.

          Răsfoind colecția „României Militare”, se pare că membrii Comitetului de redacție din anul 1923 au fost preocupați să-i încurajeze pe autori să scrie, prin acordarea unor premii, instituind, în acest sens, un Concurs de scrieri. Au fost recompensate acele articole/studii care au abordat subiecte variate, precum rezolvări de teme tactice, pregătirea armatei române pentru război, întrebuințarea aeronauticii pe câmpul de luptă, adaptarea doctrinei franceze la cea a armatei române, rolul fortificațiilor permanente în operațiile militare, organizarea industrială a țării, operații ale oștirii române în Campania din 1916-1918, potențialul de război al unui stat ș.a.

          „Premiile revistei Gândirea Militară Românească” poartă numele unor personalități ale științei militare românești, teoreticieni ai Armatei României, care, de-a lungul vremii, s-au distins prin acte și fapte glorioase și au elaborat studii, articole marcante sau lucrări în domeniul militar: mareșalul Alexandru Averescu, generalul de divizie Ștefan Fălcoianu, generalul de brigadă Constantin Hîrjeu, generalul de corp de armată Ioan Sichitiu și locotenent-colonelul Mircea Tomescu.

 
Mareșalul Alexandru Averescu a fost șef al Marelui Stat Major între anii 1911 și 1913. S-a remarcat în calitate de comandant al Armatei a 2-a, în lupta pentru eliberarea Transilvaniei, în august 1916. În vara anului 1917, a condus operația ofensivă de la Mărăști. A fost membru de onoare al Comitetului de direcție al revistei „România Militară”. Studiile sale s-au axat pe latura operațională a gândirii militare, arta militară și componentele acesteia, în special tactica.

 
Generalul de divizie Ștefan Fălcoianu a fost unul dintre fondatorii revistei „România Militară”, în anul 1864. A participat la elaborarea planurilor ofensive ale armatei române în bătăliile de la Plevna și Vidin (1877-1878). A fost ministru de război în perioada 1884-1886 și șef al Statului Major General între anii 1892 și 1894. Numele său este legat de inaugurarea, în 1889, a cursurilor Școlii Superioare de Război din București, al cărei prim comandant a și fost.
 
 
Generalul de brigadă Constantin Hîrjeu a fost ministru de război între anii 1912 și 1913. S-a remarcat atât prin calitățile sale de comandant al Regimentului I Geniu (1901), cât și prin cele de profesor la Școala Superioară de Război, unde a predat telegrafia. Opera sa științifică este alcătuită din lucrări de teorie militară, cursuri și conferințe pe tema fortificațiilor și a telegrafiei militare.
 
Generalul de corp de armată Ioan Sichitiu a fost unul dintre cei mai valoroși gânditori militari. Eminent profesor la Școala Superioară de Război (1921-1926), conducător al cursului de comandament, a contribuit la formarea cadrelor militare superioare ale Armatei Române. A fost șef al Marelui Stat Major în anul 1937. Activitatea sa teoretică s-a axat pe studiul științei și artei militare, preponderent pe probleme de strategie, tactică generală și doctrină militară.
 
 
Locotenent-colonelul Mircea Tomescu a fost un teoretician militar care a abordat în studiile sale războiul de coaliție, sistemul de conducere militară și raporturile dintre știința militară și doctrina națională. Revista „România Militară” l-a recompensat, în 1939, cu un premiu pentru lucrarea „Manevra strategică în trecut și astăzi”. A fost comandant al Comandamentului de Nord al Capitalei în anul 1944.

 
         Regulamentul premiilor menționează, de asemenea, acordarea unei Diplome de excelență, conferită unei personalități sau instituții care s-a distins printr-o contribuție deosebită la îmbogățirea patrimoniului științei militare, pentru întreaga activitate profesională sau pentru o carieră militară remarcabilă, și a unor Premii speciale, pentru articolele apărute în revista Gândirea Militară Românească în cursul anului anterior decernării premiilor, în baza criteriilor specificate în Regulamentul premiilor.