GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ

6 – Provocări de securitate și conectivitate
în spațiul Mării Negre: interdependențe și divergențe (panel)

• Prezența militară a Rusiei: Rusia și-a sporit semnificativ prezența militară în regiunea Mării Negre, în special după anexarea Crimeei, în 2014. Acest fapt a creat tensiuni sporite, unele statele membre ale NATO, precum România și Bulgaria, simțindu-se amenințate de asertivitatea Rusiei.
• Conflicte și instabilitate: conflictul din prezent din estul Ucrainei, instabilitatea din regiunile separatiste ale Georgiei (Osetia de Sud și Abhazia) și tensiunile din Marea Azov contribuie la insecuritatea regională. Aceste conflicte creează un mediu de securitate fragmentat.
• Război hibrid și amenințări cibernetice: utilizarea tacticilor hibride, inclusiv dezinformarea, atacurile cibernetice și presiunea economică de către diverși actori statali (în special Rusia), subminează stabilitatea și crește vulnerabilitățile regiunii.
• Rolul NATO: NATO și-a intensificat prezența prin patrule navale și exerciții militare, cu scopul de a consolida apărarea de-a lungul coastei Mării Negre. Cu toate acestea, echilibrul dintre descurajare și provocare este delicat, ceea ce determină păreri diferite în rândul țărilor de pe litoralul Mării Negre.

• Conectivitate comercială și de transport: Marea Neagră este un coridor comercial esențial ce leagă Europa și Asia Centrală. Întreruperea rutelor de transport maritim, accesul portuar și siguranța navigației maritime sunt provocări frecvente, în special din cauza acțiunilor militare și a disputelor teritoriale.
• Diferențe de infrastructură: Există o dezvoltare inegală a infrastructurii în regiune. România și Bulgaria, în calitate de membre ale UE, au acces la finanțare UE pentru îmbunătățirea infrastructurii, în timp ce țări precum Ucraina și Georgia se confruntă cu provocări din cauza instabilității politice și a lipsei de investiții.
• Rute de tranzit energetic: Marea Neagră este o rută vitală pentru aprovizionarea cu energie, inclusiv conducte de petrol și gaze naturale (de exemplu, TurkStream și Blue Stream). Interesele conflictuale între actorii regionali creează interdependențe care fac din tranzitul energetic atât o sursă de cooperare, cât și un punct de conflict.

• Interdependențe:
  • Interese economice și comerciale: Toate țările Mării Negre au interes în menținerea comerțului și a tranzitului energetic prin regiune, ceea ce duce la un nivel de interdependență economică. Chiar și în condițiile tensiunilor politice existente, fluxul de mărfuri și energie necesită cooperare.
  • Cooperare în materie de securitate: membrii NATO (România, Bulgaria și Turcia) și partenerii precum Ucraina și Georgia au interese comune de securitate în combaterea amenințărilor din partea Rusiei, ceea ce duce la legături mai strânse de apărare.
• Divergențe:
  • Percepții divergente ale amenințărilor: țările și partenerii NATO au niveluri diferite de percepție a amenințărilor cu privire la Rusia. Turcia, de exemplu, își echilibrează angajamentele NATO printr-o relație complexă cu Rusia, în timp ce România vede Rusia ca fiind o amenințare directă.
  • Agende naționale: țări diferite acordă prioritate mobilității și securității în mod diferit. Turcia încearcă să-și extindă influența în regiune, în timp ce Bulgaria adoptă adesea o abordare mai precaută, pentru a evita escaladarea tensiunilor cu Rusia.

Subiecte de dezbatere:

1. „Prezența sporită a NATO în regiunea Mării Negre este o sursă de stabilitate sau o provocare?”
   • Dezbaterea beneficiilor și dezavantajelor implicării NATO și a întrebării dacă, în cele din urmă, ele descurajează amenințările sau intensifică tensiunile
2. „Statele Mării Negre ar trebui să acorde prioritate securității regionale în fața conectivității economice?”
   • Discuție despre oportunitatea necesității unui accent mai puternic pe securitate, având în vedere riscurile, sau prioritizarea promovării dezvoltării economice și a comerțului
3. „Este posibilă cooperarea energetică între țările Mării Negre, în ciuda tensiunilor politice?”
   • Discuție despre posibilitatea ca interdependențele energetice din regiune să deschidă calea unei cooperări mai mari sau dacă diferențele politice fac nerealistă o astfel de cooperare.
4. „Ar trebui să-și asume UE un rol mai activ în abordarea provocărilor de securitate și conectivitate din Marea Neagră?”
   • Examinarea rolului pe care Uniunea Europeană l-ar putea juca în regiune, luând în considerare interesele statelor membre precum România și Bulgaria și situația extinsă de securitate.
5. „Cum ar trebui să abordeze statele din regiunea Mării Negre amenințarea războiului hibrid în regiune?”
   • Dezbaterea strategiilor pe care țările din regiune le-ar putea folosi pentru a contracara amenințările hibride, cum ar fi dezinformarea și atacurile cibernetice, care subminează stabilitatea regională.