2.png2.png GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ



Conferința științifică internațională

“SECURITATEA ȘI APĂRAREA ÎNTRE ISTORIE, TEORIE ȘI POLITICI PUBLICE”

Gândirea militară românească
București, Cercul Militar Național, 6-7 noiembrie 2019

SECȚIUNI
 
TEORIE ȘI ARTĂ MILITARĂ
Fenomenul militar contemporan: provocări și tendințe
În cadrul acestei secțiuni, se urmărește scoaterea în evidență a interacțiunii complexe dintre teorie și practică în domeniul militar, prin raportare la principalele concepte și tehnologii care au condus la evoluția strategiei militare de-a lungul timpului.
INFORMAȚII ȘI SECURITATE
Inovația, principalul vector al schimbării în domeniul securității și apărării
Relația dintre informații și conceptul de securitate (națională și internațională) are ca scop explicarea și promovarea politicilor comune de apărare, rezultate ca urmare a deciziilor adoptate atât la sumiturile NATO din ultimul deceniu, cât și la nivelul Uniunii Europene. O nouă cursă a înarmărilor, amenințările asimetrice, securitatea cibernetică sau impactul inteligenței artificiale asupra securității sunt doar câteva din aspectele care au condus la revizuirea priorităților actorilor de pe scena internațională, în domeniul securității și apărării.
MANAGEMENTUL RESURSELOR PENTRU APĂRARE
Smart Defence: de la inițiativă la concept operațional
Ritmul schimbărilor, respectiv al transformărilor pe care le implică noua revoluție în afacerile militare s-a accelerat în ultimii câțiva ani, în special după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Deși esența războiului nu s-a schimbat, formele și procedeele acțiunii militare, inclusiv cele ale luptei armate, au evoluat, în funcție de caracteristicile mediului strategic de securitate, de forțe, mijloace, sisteme de arme, politici și strategii
ISTORIE MILITARĂ
Evoluția gândirii militare românești în ultimii 160 de ani
În planul gândirii strategice, în zilele noastre lucrurile sunt incerte. Mai degrabă un set de întrebări pot deveni lămuritoare pentru așezarea temeinică în cunoaștere. Mai există o școală dominantă de gândire militară la nivel mondial? Noua paradigmă a gândirii strategice și militare e, de fapt, o întoarcere la vechea paradigmă? Încă mai există motive să credem în războiul de tip clausewitzian, în care principiile generalului prusac să își dovedească eficiența? Aceste întrebări continuă să rămână fără răspunsuri într-o lume în care rolul statului continuă să fie important.